După cele trei zile ale Sărbătorilor Pascale, în 23 aprilie este prăznuit Sfântul Mare Mucenic Gheorghe, Purtătorul de biruință, chiar în ziua în care, în anul 303, i s-a tăiat capul pentru credința sa și care, în acest an, cade în Săptămâna Luminată.
S-a născut la sfârșitul secolului al III-lea în Cappadocia, într-o familie creștină, s-a înrolat în armata romană și s-a remarcat prin îndemânarea cu care mânuia armele. Potrivit unei legende târzii, a ucis un balaur pentru a salva de la moarte o fecioară, în iconografie fiind prezentat mai ales călare și doborând balaurul cu sulița, aceasta fiind cea mai cunoscută minune a sa. A urcat toate treptele ierarhiei militare, ajungând general și ofițer în garda împăratului Dioclețian. Cum controversele dintre scriitorii păgâni și cei creștini deveniseră foarte înverșunate, aceștia din urmă fiind socotiți periculoși de cei care-i defăimau, împăratul, tolerant cu creștinii la începuturile domniei, a poruncit ca întreg personalul de la palat, toți cei care ocupau funcții publice în imperiu și soldații să respecte riturile păgâne, pentru a-și dovedi loialitatea față de tron. În anul 303 a început persecuțiile împotriva creștinismului, încercând să-l stârpească definitiv, prin mai multe decrete împotriva acestora. Cum Sf. Gheorghe îmbrățișase religia pe care o propovăduiseră apostolii lui Iisus, în timpul persecuției lui Dioclețian a luat apărarea creștinilor și a fost întemnițat, torturat în mod barbar, condamnat la moarte și ucis, deoarece nu a vrut să se lepede de credința sa.
Sfântul Gheorghe este considerat ocrotitor a nu mai puțin de 14 țări și 41 de orașe, dinte care nouă în România, unul dintre acestea fiind Timișoara. Tot în România, unul din cele trei brațe ale Deltei Dunării îi poartă numele, este considerat ocrotitorul Forțelor Terestre ale Armatei Române, numeroase biserici au hramul Sfântului Gheorghe și peste un milion de români – bărbați și femei – au primit numele său sau nume derivate din acesta.
