p>
Membrii formației Survolaj au susținut un concert acustic fabulos joi seara în cadrul evenimentului numit Baroque4tech, un spectacol care a marcat inaugurarea noului sistem de iluminat al Palatului Baroc și organizarea unei expoziții multimedia.
Spațiul Galeriei L a fost valorificat printr-o expoziție multimedia care își propune să ofere o perspectivă cuprinzătoare asupra evoluției evenimentelor din anul precedent, iar inaugurarea noului sistem de semnalizare cromatică a prezenței Muzeului de Artă în spațiul public a colorat seara cu o feerie de lumini care au îmbrăcat Piața Unirii într-o mantie superbă.
Daniel Silvian – Petre, Zsolt Szabo, Levi Molnar și Ștefan Czifrak – cei patru membri ai trupei Survolaj – au fost cireașa de pe tort, oferindu-le spectatorilor un recital din care n-au lipsit piese ca Străzi bântuite de noapte, Cel mai iubit dușman al meu sau Hora de băieți. Printre melodiile care au răsunat într-o interpretare ca de obicei fără cusur s-a numărat și noua piesă cu un text de Nicolae Labiș, dictat pe patul de spital în noaptea în care a murit în urma accidentului provocat de Securitate, dar și celebrul blues compus de Willie Dixon care poartă numele de Spoonful. „Noi suntem Survolaj din Timișoara, cea mai bună trupă din Calea Șagului. Și chiar ne bucurăm de prezența voastră aici. Știu că mulți rostesc vorbele astea, dar noi chiar ne bucurăm”, a spus la un moment dat solistul Daniel Silvian Petre, în aplauzele sincere ale publicului care a savurat o seară captivantă, plină de nostalgii și reverii puse pe tavă de formația timișoreană care a luat naștere în 1987.
Unicul aspect mai puțin al recitalului susținut de Survolaj a fost faptul că unii spectatori au perturbat constant atmosfera sonoră prin discuții gălăgioase, enervându-i pe cei care au asistat la acest spectacol în calitate de melomani. Din păcate, conduita asta neadecvată a unora la evenimente culturale este tot mai răspândită. În acest sens, poate ar fi adecvat ca în viitor la acțiunile organizate de instituții culturale, spectatorii să primească și o broșurică în care să se specifice negru pe alb că în timpul unui recital de orice factură nu este indicat să vorbești cu vecinul de lângă tine despre excursiile peste hotare ale familiei tale. Și nici să râzi cu gura până la urechi în timp ce pe scenă niște băieți cântă despre ce frumoasă era (și este) Timișoara.
