Exponatul lunii decembrie la Muzeul Banatului Montan din Reșița este o medalie de bronz turnată în atelierul de turnătorie artistică al Societății de Căi Ferate Anina în anul 1885, pe reversul căreia se poate vedea o roată de tren cu aripi și mănunchi de fulgere – simbol al căilor ferate – și două unelte încrucișate care simbolizează mineritul, iar pe avers, stema maghiară, căci exploatarea metalelor feroase, neferoase și a cărbunelui, care a dus la dezvoltarea industriei metalurgice, a reprezentat începutul activității industriale în secolul al XVIII-lea, după ce Banatul montan a devenit o provincie a coroanei habsburgice, și în prima jumătate a secolului al XIX-lea.
Integrarea uzinelor, exploatărilor și domeniilor imperiale în nou înființata societate pe acțiuni StEG a reprezentat o nouă etapă în istoria Banatului montan, acesta fiind cel mai mare complex industrial de pe teritoriul Austro-Ungariei, care se ocupa și de valorificarea cantităților mari de cărbune extrase de la Steierdorf-Anina, unde s-au pus bazele unei uzine metalurgice care a început să funcționeze în 1861.
În cadrul acesteia a funcționat și un atelier de turnătorie artistică, unde s-a produs o serie de obiecte de artă decorativă: statuete cu scene de vânătoare, farfurii decorative sau medalii turnate în număr limitat care se ofereau participanților la diferite evenimente culturale. Medalia expusă în această lună reprezintă o variantă inedită a medaliilor produse la Anina și este un model de măiestrie meșteșugărească, cu remarcabile valențe estetice.
O cască de tip „armet” cu vizieră mobilă pentru armura de cavaler folosită în secolul al XV-lea este exponatul acestei luni la Muzeul Național al Banatului din Timișoara.
În Evul Mediu, ea făcea parte din echipamentul militar al unui cavaler, pentru a proteja capul, dar coifuri de bronz descoperite încă din vremuri străvechi arată că astfel de căști erau folosite din cele mai vechi timpuri pentru a proteja capul, ceafa și gâtul războinicului.
Coifurile au avut diferite forme, din cele mai diverse, casca expusă acum la muzeu fiind de tip „armet”, cu creastă, cu o vizieră mobilă lucrată dintr-o singură bucată, sub care se află o placă cu găuri, pentru ca cel care o purta pe cap să poată respira. Din punct de vedere tipologic, casca este o piesă a unei armuri de cavaler de tip „Schott-Sonnenberg” răspândită în spațiul german în a doua jumătate a secolului al XV-lea și în primele decenii ale secolului al XVI-lea, dar armura din colecția muzeului este o replică târzie, realizată cel mai probabil în secolul al XIX-lea pentru decorarea unor castele sau palate. Ea a fost achiziționată în timpul directoratului lui Ioachim Miloia, în anul 1936, de la Francisc Sáfrán, cu suma de 4.500 lei, din bugetul municipalității timișorene.
