Mircea Axente a avut o carieră interesantă după destrămarea vechiului club alb-violet. Vârful acum în vârstă de 31 de ani a câștigat un trofeu grație unui gol marcat de el, iar în străinătate a avut ocazia să experimenteze două culturi total diferite, cele din Israel și Arabia Saudită.
După Ștefan Blănaru și Vasile Olariu, care au punctat contra lui ASU Poli în B, în urmă cu două săptămâni a venit rândul unui alt fost bănățean să marcheze în poarta unei formații din Timișoara. De această dată Mircea Axente a înscris un gol dureros pentru ACS Poli, care și-a dat antrenorul afară după 0-1 cu FC Botoșani.
Mircea Axente a mai înfruntat-o pe ACS Poli cu Gaz Metan și ASA Tg. Mureș, dar nu marcase până în urmă cu patru zile în poarta ei. Mai mult, acest gol a fost prima lui realizare în campionat pentru FC Botoșani. ”Mă bucur că am înscris și am adus astfel victoria echipei. Întotdeauna e un sentiment plăcut să joc pe Dan Păltinișanu, cred că asta s-a văzut și luni, pentru că m-am simțit bine și am făcut un meci bun”, spune atacantul de careu. Axente era fericit după meci, dar mărturisește că nu și-ar dori ca gruparea locală din elită să pice. ”Eu le doresc să-și revină, au jucători destul de buni. Problema, care se știe, e de ordin financiar acolo, deoarece sunt jucători cu calitate. Oricât de mult ai vrea, nu se poate să nu te afecteze dacă nu ești plătit de câteva luni”, e de părere Axente. El îi putea da gol chiar după 15 secunde lui Straton, dar mingea a lovit atunci bara. ”Ar fi fost cel mai rapid gol al meu și dacă le calculez pe cele de la juniori”, a adăugat atacantul originar din Tulcea.
Are diplomă de economist
Crescut până la 7 ani în Dobrogea, Mircea s-a dus mai întâi la Galați, unde a început fotbalul. ”La 17 ani m-am mutat la Timișoara. Domnul Florin Iacob m-a contactat, am jucat în primul an la satelitul CFR Timișoara și apoi am fost împrumutat în mai multe locuri, inclusiv la Oțelul. Mi-au prins bine acele meciuri, alături de o întreagă serie de jucători. Mulți dintre noi am continuat cel puțin la nivelul Ligii I”, rememorează Axente. Interesant e că în Banat, ca licean, nu a ales calea mai ușoară pentru un fotbalist, de a merge la liceul cu profil sportiv. ”Jumătate de an am fost la CD Loga, apoi m-am mutat la Colegiul Tehnic. Eu când am venit mi-am dorit să merg la un liceu mai bun. Am reușit să intru la Loga, am corespuns școlar, dar nu reușeam să ajung la multe ore, și apoi am ales Miu, acolo a fost un pic mai lejer. Mie mi-a plăcut matematica de mic”, mărturisește Mircea Axente. Mai mult, acesta și-a continuat studiile și a absolvit o facultate cu profil economic.
La un pas de visul de campion
Deși profesional a plecat din oraș din anul 2012, Mircea și familia sa s-au stabilit în Capitala Banatului și fotbalistul se consideră practic băștinaș. ”Tot aici am prins și perioada în care am performat cel mai mult. A contat foarte mult, mi-a plăcut mult mediul, orașul, de aceea m-am stabilit în Timișoara”, mai spune Axente. Atacantul a avut răbdare după împrumuturile la Buftea ori Buzău împreună cu Popovici și compania. Iar în ediția 2010-11 a Ligii I a luat parte la sezonul în care Poli și-a dus susținătorii de la extaz la agonie. ”A fost o perioadă foarte frumoasă. Am terminat acel an pe locul 2 cu un grup foarte bun. Mergeai cu plăcere la antrenamente, au fost jucători de mare calitate, de la care am învățat foarte multe. Alt public, când ajungeam noi cu autocarul, cu două ore înainte de meci erau deja oameni strânși în stadion și în jurul său. Era o emulație care te motiva. Știm cu toții cum a fost acel campionat, am avut probleme de ordin financiar, ne-am dorit să câștigăm foarte mult titlul, am fost multă vreme neînvinși, cu Galați a fost doar a doua înfrângere. Acele egaluri de pe teren propriu ne-au costat de fapt. A fost o frustrare că nu am putut juca apoi în cupele europene. Am rămas în Liga a II-a, am promovat, și din nou nu s-a luat licența, și lumea știe ce s-a întâmplat”, povestește Mircea Axente.
Perioada Politehnica Timișoara a rămas în continuare cea mai îndelungată din cariera atacantului de careu. Pentru el a urmat câte un sezon la Dinamo și Viitorul, înaintea primei aventuri afară.
Una mai puțin fericită, la ciprioții de la Ermis Aradippou. ”Am fost eliminați din turul 3 al cupelor și patronul ne-a spus că bugetul era pentru Europa League. Ne-a dat de ales… eu am avut ofertă de la Târgu Mureș. Mă bucur că am mers acolo, deși s-a terminat rău și acolo. Am luat un trofeu, din nou am fost aproape să câștig campionatul și pentru acel sezon îmi pare rău. I-am avut din nou colegi pe Goga, Zicu și Sepsi, iar Daniel Stanciu era în conducere. Am avut din nou un grup foarte bun, aceasta e cheia”, explică Axente. Pentru ardeleni el a marcat singurul gol al finalei Super Cupei României din 2015, scor 1-0, cu actuala FCSB. Acesta a fost de altfel și singurul trofeu al celor de la AS Ardealul.
Din Țara Sfântă, la musulmani via Mediaș
De la Târgu Mureș, Mircea Axente avea să plece în următoarea sa experiență în străinătate. În iarna lui 2016 a ajuns la Maccabi Netanya, dar sezonul s-a încheiat nefericit, cu o retrogradare. ”A fost o experiență de viață din toate punctele de vedere. Au o infrastructură foarte bine dezvoltată, cu terenuri și condiții foarte bune, doar că nu am știut în mare unde merg. Echipa era pe ultimul loc, am mers din retur, cu gândul să încerc ceva nou. Să văd cum mă adaptez la o țară străină, un campionat diferit, sunt deschis la noi provocări. Și am acceptat mai ales că la Târgu Mureș începuse să nu mai meargă prea bine treaba”, adaugă Axente.
A treia sa aventură afară a fost și cea mai bună. Chiar dacă a reprezentat o schimbare extremă față de precedenta. De această dată dobrogeanul la origini a ajuns în campionatul Arabiei Saudite, la Al-Faisaly, după o perioadă petrecută la Gaz Metan. ”Din punct de vedere cultural și al experienței de viață am avut multe lucruri noi de învățat. Căldura a fost singurul factor la care trebuie să te adaptezi cu adevărat ca să poți să faci față. În rest nu au fost probleme, puteam mânca și carne de porc… Am venit la mijlocul campionatului. Echipa se bătea la evitarea retrogradării. Am avut rezultate bune, am înscris și câteva goluri decisive și în vară mi-au prelungit contractul, dar în acest timp s-a schimbat antrenorul și cel nou a venit cu alte idei, a adus alți jucători. A venit un antrenor sârb (n.r. Vuk Rasovic), eu mă înțelesesem foarte bine cu cel dinainte, care era italian (Gianni Solinas)”, conchide Mircea Axente.
Astfel, începutul anului l-a regăsit pe atacant înapoi acasă la Timișoara, dar el nu a fost contactat de ACS Poli sau vreun alt club din zonă. ”Cu Botoșani am mai avut o discuție acum doi-trei ani de zile, dar nu s-a concretizat. Nu am avut nicio discuție cu ACS Poli, cu Gaz Metan a fost ceva, dar nu foarte serios. Botoșaniul m-a dorit mult și eu am venit pentru că știam că sunt condiții bune aici. Voiau să prindă play-off-ul, din păcate nu am reușit”, admite Axente. Totuși, moldovenii își mai pot transforma sezonul într-unul de succes prin intermediul Cupei României, acolo unde au început lupta cu CSU Craiova pentru un loc în ultimul act. ”Am ajuns în semifinalele Cupei, cu siguranță dacă accedem în finală va fi un sezon de succes, acestea sunt cele mai importante meciuri pentru noi în actuala ediție. Ne dorim foarte mult să jucăm finala. În campionat, Botoșaniul a bătut Craiova cu 1-0, orice e posibil”, a concluzionat vârful Botoșaniului. Din păcate, pentru moldoveni în tur oltenii s-au impus cu 5-1, dar surprize uriașe s-au văzut recent și în Liga Campionilor.
Nu ar refuza Timișoara
Mircea Ionuț Axente a jucat 62 de meciuri și a marcat 15 goluri pentru vechea Poli Timișoara. El recunoaște că în viitor și-ar dori să mai evolueze lângă ”domiciliu”. ”Mi-am dat seama că în fotbal e greu, mai ales în cel românesc, să-ți faci planuri pe mai mulți ani. Îmi doresc să fiu sănătos, să joc cât mai mult, să înscriu cât mai multe goluri și consider că sunt în continuare motivat. Sunt deschis la orice discuții, noi provocări. Și pe viitor mi-aș dori să ajung la Timișoara, depinde și ce se va întâmpla cu echipa. La un moment dat îți dorești să rămâi pe lângă casă. Probabil voi rămâne tot în fotbal mai târziu, dar acum sunt tot concentrat pe cariera de jucător”, încheie fostul vârf al Politehnicii.
